Prietenia si barbatii

Nu o data mi s-a intamplat sa-l cunosc pe iubitul unei prietene bune si sa ajung daca nu imediat, in timp, la concluzia ca nu este potrivit pentru ea.

 

O singura data insa m-am exprimat mai pronuntat pentru ca timpul trecea si din pacate toate scenariile cele mai negre mi s-au confirmat. Atunci am incercat sa o fac sa vada realitatea mea, sa imbratiseze parerile mele si sa o indrum pe un drum care mie mi se parea ca i se cuvine, fara sa o intreb daca si ea vede la fel. Rezultatul a fost bineinteles inevitabil si anume relatia intre noi s-a racit si ea a mers pe singurul drum pe care atunci il considerat potrivit. Din pacate pentru mine, sau pentru amandoua, nici dupa ce s-au despartit nu ne-am revenit. Crescusem, apucasem sa ne construim alte viziuni si nu ne mai intersectam decat atunci cand venea vorba de niste amintiri.

 

Atunci, mi-am promis ca nu voi mai face aceasta greseala niciodata, ca fiecare dintre noi stie mai bine decat oricine ce vrea de la viata, iar eu in calitatea mea de prietena nu am niciun drept sa intervin.

Se intampla acum vreo 8 ani si pana acum juramantul propriu si personal nu a fost amenintat deloc.

 

Acum insa soarta ma pune din nou la rascruce de drumuri si decizii. Se poate spune ca e altfel, pentru ca am sperat aproape 3 ani ca se va schimba situatia, sau mai bine zis aproape 3 ani am tinut cu dintii de promisiunea facuta. Nu e treaba mea, vorbesc putin si cuprinzator in speranta ca poate imi prinde ideea, dar nu fac caz pe asta, o las ca poate isi da ea seama....hai ca poate eu gresesc, te rog eu sa nu fie asa cum cred eu, sunt nebuna, revino-ti...ii face bine....se vor contopi si va fi cum isi doreste ea...opreste-te si respecta-i decizia....

.....si tot asa pana cand, acum de curand, se pare ca nu numai eu am trecut prin aceste certuri cu propria persoana. Deci, cele mai bune prietene ale ei isi lasa privirea in jos cu parere de rau ca ea nu are parte de ceea ce merita. Ea nu e fericita si, mai grav, a uitat sa mai si zambeasca pentru ca nu mai are cine sa o faca, iar cu noi e doar o refulare ca stie ca dupa cola aia se va intoarce acasa....

 

Si uite asa, lupta mea incepe....ce fac? ma risc, ma va intelege, o sa stiu cum sa-i spun astfel incat sa nu se inchida si mai rau? Cum ii explic ca stiu ca nu e fericita si sa o rog sa se deschida?

Daca se minte pe ea, ne va minti si pe noi si atunci imi trebuie acea maturitate care sa-mi permita sa o fac sa inteleaga ca ii vreau binele, o vreau pe acum de acum 3 ani, nu pe cea de acum. Sunt in stare? Sau mai bine stau in banca mea si o astept sa puna ea piciorul in prag?

 

Si cam asa o duc de ceva timp incoace...e bine sa intervii sau e mai intelept sa fii subtil si sa ii permiti sa ia propriile decizii fara a o influenta deloc? Se stie ca intr-o batalie de genul acesta, prietena cea mai buna nu castiga niciodata, doar barbatul care si asa nu se chinuie sa demonstreze nimanui nimic.

 

O sa astept momentul acela in care simti ca ea te asteapta sa-i spui ca greseste, in care s-a hotarat deja, dar asteapta confirmarea. Si totusi, rolul meu de prietena care mai e?

Increderea

Observ ca cele mai dureroase si definitorii actiuni pentru a stabili soarta unei relatii sunt fie inselatul, fie violenta. Multe femei considera ca cele doua sunt cele mai nefaste lucruri care se pot intampla

intr-o relatie, iar cand nu exista semne nici de una, nici de alta, tind sa treaca cu vederea toate celelalte.

 

Dar ce ne facem cand nu exista incredere? Cand nu avem nicio speranta ca putem construi ceva solid cu partenerul de viata....cand nu exista niciun plan sau mai rau, atunci cand se porneste la drum si cumva pe drum apar indoieli si fiecare isi pune piedici.

 

Poate nu te bate, poate nu s-a implicat niciodata nici fizic nici sentimental cu alta persoana, dar asta nu inseamna ca relatia este in parametrii optimi. Vezi ca trec anii si esti in acelasi punct, nimic nu se schimba si chiar orice discutie despre viitor se incheie fara niciun plan concret.

 

Dupa parerea mea, printre cei mai importanti factori care fac o relatie sa dureze este increderea. Sa fii convins ca acesta este drumul tau, sa nu existe termene de valabilitate si sa te imaginezi cu persoana respectiva pe o perioada nelimitata. Adica increderea ca toate cautarile tale s-au incheiat si o siguranta ca ai exact ce ti-ai dorit si imaginat dintotdeauna.

 

In adancul sufletului suntem mereu sinceri cu noi insine, chiar daca nu vociferam sau ne e greu sa recunoastem in fata altor persoane tot ceea ce exista in noi. Dar ne datoram noua aceasta sinceritate si mai mult decat atat, suntem responsabili sa ne asiguram ca am facut tot ce se putea pentru a fi impacati si fericiti. Sunt o multime de lucruri pe care nu le controlam, care apar din senin si ne dau peste cap intreaga viata, drept urmare de ce sa nu avem grija de cele care depind de noi?

 

Uitati-va in oglinda si apoi la persoana de langa voi. Fiti sinceri si realisti in ambele situatii si apoi porniti la drum!

 

In esenta

Realitatea este mult mai crunta decat fictiunea.

Imaginatia nu face decat sa te amageasca si cel mult sa te pregateaca

Limitata este in fata realului

Si orice incercare de transpunere

Se izbeste de barierele necunoasterii

Si, implicit, de un inevitabil esec.

………………………………………………..

Salvarea consta in autosugestie

In forta interioara si in capacitatea de a alunga demonii.

In dorinta de a nu privi inapoi

In disperarea de a ramane TU

In fructificarea EU-ului

In descoperirea de sine

In transformarea durerii in arta.

Viseaza!

Indiferent cat de imposibil ar parea si oricat de multe piedici ni s-ar pune, cel mai important este sa NU renuntam la visul nostru. Chiar daca nimeni nu-ti da nicio sansa, chiar daca nimeni nu te incurajeaza, instinctul tau si credinta nu au cum sa nu invinga.

Numai tu stii cu adevarat ce iti doresti si numai tu esti in masura sa iti schimbi viata sau nu. Tot ceea ce facem este sa alegem, incotro sa o luam si care este tinta. Poate altcineva sa-ti insufle un alt vis? Este in stare alta persoana sa te opreasca din lupta ta si sa te ghideze pe alta cale? Eu zic ca nu.

Eu cred cu tarie ca totul se poate indeplini, iar singura conditie este sa iti doresti cu adevarat. Sa te imaginezi acolo si sa crezi ca mai ai un pic pana a deveni totul realitatea ta. Eu nu ma gandesc niciodata la cate obstacole pot aparea, dar ma proiectez in situatia respectiva si ma gandesc cum as proceda.

Oricat de nebunesc ar parea, functioneaza.

In momentul in care ne concentram atentia numai asupra piedicilor, ele nu vor intarzia sa apara. E ca si cum le-ai chema si le-ai incuraja sa apara. Altfel se pune problema cand tinta ta nu poate fi afectata de niste pietricele mici care se ivesc pe parcurs. Daca drumul tau e clar, negresit vei ajunge la destinatie.

Poate parea nerealist, infantil sau chiar nebunesc sa nu iei in calcul si partile mai putin fericite sau neplacute care se pot intampla. Dar taria si ambitia noastra sunt in stare sa treaca peste orice.

Asa ca ai grija ce iti doresti pentru ca atunci cand se va infaptui sa fii in stare sa te bucuri si sa multumesti.

Alege tu

Alege tu sa fii un om mai bun

Alege tu care este calea pe care trebuie sa mergi

Alege cu mintea in cine sa crezi

Alege cu sufletul pe cine sa ajuti

Decide tu cand este timpul pentru o schimbare

Si nu lasa pe nimeni sa o faca in locul tau

Lasa-ti emotiile libere si bucura-te de orice moment

Chiar si atunci cand sufletul-ti plange

Uita raul din trecut si iarta

Inconjoara-te de bine si el te va proteja

Increde in tine si in nimeni altcineva

Si fa din vise realitatea ta

Iubeste fara intrebari si teama

Si multumeste in fiecare dimineata

Ca poti sa simti, sa zambesti, sa fii...

Decalog pentru femeia puternica

1. Sa-ti fie frica doar de Dumnezeu

2. Sa ai incredere in tine si niciodata sa nu te desconsideri

3. Sa te iubesti pentru a fi capabila sa iubesti neconditionat

4. Sa te respecti si sa crezi in tine

5. Sa te accepti cu bune si cu rele

6. Sa fii intr-o permanenta lupta pentru autodepasire

7. Sa ai sete de cunoastere

8. Sa inveti din greseli si sa nu te renegi

9. Sa zambesti si sa faci tot posibilul sa traiesti frumos

10. Sa speri

10 semne ca e timpul sa inchei o relatie

Femeile prefera sa ramana intr-o relatie chiar daca nu le aduce fericirea si implinirea de care au nevoie. Noi, spre deosebire de barbati, nu avem nici stapanire de sine suficienta si nici incredere ca putem depasi demn un astfel de moment. Statutul de "femeie singura" nu este unul magulitor deloc si chiar considerat stanjenitor si frustrant. 

Chiar daca ne este frica de ce-o sa spuna familia sau prietenii si ne gandim cu groaza ce o sa facem cand ramanem singure sunt situatii in care este mai bine sa spui stop:

1. Cand certurile sunt atat de dese ca au ajuns sa ti se para o normalitate

2. Nu mai gasiti cai de comunicare si va indepartati voit unul de celalalt

3. Esti in permanenta nemultumita de orice, fara motiv

4. Nu poti sa te mai bucuri de nimic si toate povestile fericite te enerveaza si iti creeaza o stare de disconfort

5. Nu iti mai place nimic la el si te irita fiecare actiune. Incearca sa-ti aduci aminte ca la inceput ii iubeai si cele mai ciudate gesturi si acum indiferent ce face ai impresia ca nu e ok

6. Cand ai face orice numai sa nu petreci timpul cu el. Incepi sa iesi mai mult cu prietenele, ramai peste program la birou si faci cat mai multe astfel incat sa ajungi cat mai tarziu acasa. Destul de diferit fata de primele luni, nu?

7. Cand incetati sa va mai faceti planuri impreuna. Undeva, cumva in subconstient realizati deja ca sfarsitul este aproape

8. Chiar si cand motive sunt, nu mai radeti impreuna. Prezenta celuilalt devine apasatoare si incet incet nu o sa va mai simtiti in largul vostru

9. Atractia fatala de la inceput si chimia dintre voi a disparut fara nicio speranta de regasire

10. Incepi sa te uiti dupa alti barbati si sa te imaginezi langa altcineva. In momentul asta, deja te minti pe tine si este mult mai grav...

Viata este destul de grea asa cum ne-a fost data, de ce trebuie noi tot timpul sa o complicam si mai tare?

E greu sa fim oameni?

E nevoie doar de o clipa ca totul sa se naruie si sa se schimbe radical in rau.

Este aproape imposibil sa reusesti sa te mentii deasupra unei linii de plutire imaginare si sa ramai om?

Omul se perverteste cel mai mult in societate si capata apucaturi chiar animalice din cauza nevoilor si a dorintelor neimplinite. Este atat de usor sa urasti, sa porti invidie, sa vrei raul cuiva pentru ca acestea sunt primele instincte. 

Prin umanitate inteleg stapanire de sine, rabdare, dorinta de bine, de pace si uitatul in ograda proprie. 

De ce sa judecam cand nu stim evolutia, bagajul, cauzele devenirii acelui om? De ce sa fim invidiosi cand nu trebuie sa avem decat rabdare? De unde acest sentiment marsav ca daca cel de langa noi o duce mai rau probleme noastre devin mai suportabile?

Linia de plutire si-o fixeaza fiecare dupa posibilitati asa cum isi delimiteaza limitele si isi percepe calitatea vietii.

Fii pozitiva!

Fie ca vorbim de mentalitate, fie ca aducem in discutie educatia, gandirea noastra colectiva are cateva pietre de moara de care tare mult mi-ar placea sa scapam. Traim cu povara resemnarii si ne manifestam de la inceput ca niste invinsi si credem cu tarie ca noua nu ni se pot intampla lucruri frumoase pentru ca ba nu avem noroc, ba suntem blestemati sa ducem o viata cu lipsuri.

Care ar fi diferenta intre cei care au reusit si cei care nu? Poate putem aducem in discutie si acel dram de noroc care ne trebuie fiecaruia, dar cu siguranta pentru invingatori nu au existat momente cand s-au indoit de ei insisi sau cand s-au dat batuti.

Sa crezi ca poti si sa ai incredere in tine sunt marile secrete pe care nimeni nu are cum sa ti le arate sau sa-ti dea un manual de instructiuni pentru ca puterea este in noi.

Tu stii cat poti si tu iti limitezi visele, nimeni altcineva. 

Indrazneste sa visezi si imagineaza-ti ce vrei sa fii si unde vrei sa ajungi! Nu te cenzura tu si nu te da inapoi la primul obstacol. 

Daca tu nu crezi in tine si te dai inapoi de la greutati, nu vei avea cum niciodata sa prezinti siguranta si incredere celorlalti. Iar puterea exemplului este mai rasunatoare ca orice altceva.

Porneste la drum cu visele tale, cu cartile tale citite, cu experienta si sfaturile de acasa si nu te lasa intimidata de pesimistii sau rautaciosii cu care te vei mai intersecta pe drumul tau. Nimeni nu stie ce este in sufletul tau, ce esti si din ce esti facuta si mai ales n-are nimeni habar ce zace in sufletul tau.

Porneste la drum din pasiune si demonstreaza-ti tie ca poti. Sa fie o lupta cu tine, nu cu cei din jur si sa concurezi cu cine ai fost ieri, nu cu semeni.

Sa-ti fie frica doar de Dumnezeu si de constiinta ta si sa nu lasi pe nimeni sa-ti spuna ca nu esti suficient de buna/talentata/potrivita etc. 

Fii pozitiva, ajuta-i pe cei din jur chiar daca nu iti cer, iubeste-te, accepta-te si respecta-te!

Restul vine de la sine.

Disperarea

Picioarele ti se inmoaie, capul iti tremura, palmele iti transpira si inima iti bate intr-un ritm ingrijorator. Ai lacrimile in asteptare si privirea pierduta, iar gandurile iti zboara catre cele mai negre hotare. Nu te bucuri indiferent de situatie si un zambet ti se pare un sacrificiu mult prea mare si inutil pentru ca oricum sufletul iti urla de amaraciune. Stii ca salvarea este mult prea departe de tine si te chinui sa razbati printre oameni si evenimente socotind ca locul tau nu mai e nicaieri...

Disperarea ascunde trairi intense de neimplinire si frustrari si e practic imposibil sa vociferezi cand nici tu nu cunosti o cale de izbavire. 

Sunt doar doua variante: alegi sa te inchizi in tine si sa cazi prada tuturor demonilor, ajungand intr-un final sa te desconsideri in asa maniera incat si sansele viitoare sa le ratezi pentru ca ochii tai sunt deja incetosati sau incepi sa dai din maine, sa te uiti in sus si sa incerci sa ajungi la suprafata.

Ce poti sa faci sa te lepezi de astfel de stari:

1. Fa o lista si scrie: cine esti, ce ai facut pana in prezent, ce realizari ai si ce iti propui pentru urmatoarele 12 luni. Tine-o in geanta si de fiecare data cand indeplinesti un obiectiv taie-l de pe lista!

2. Multumeste-i lui Dumnezeu ca esti sanatoasa. Sunt o multime de persoane care ar prefera sa aiba problemele tale, decat sa se lupte cu boala proprie

3. Uita-te in oglinda, analizeaza-te si daca este nevoie, incepe sa faci schimbari sau seteaza-ti cativa pasi pe care sa ii urmezi astfel incat sa te simti mai bine in pielea ta. 

4. Gandeste-te ca tot ce ti se intampla poate fi un semnal de alarma pentru a te redresa si poate avea o logica la care nici nu te-ai gandit. Nu totul ti se intampla asa cum vrei tu, nu poti controla orice, iar daca ai incredere ca un obstacol nu este altceva decat un pas spre mai bine, surprizele placute nu vor intarzia sa apara.

5. Nu uita sa zambesti si sa iubesti. Apropie-te de familie si gaseste-ti zona ta de confort in care sa te expui atunci cand te simti coplesita. Bucura-te de lucrurile mici si zambeste pentru ca motive sunt suficiente.

Si gandeste-te ca peste ani o sa-ti aduci aminte de perioada asta si o sa razi. Dar ai si grija ca atunci sa fii constienta ca ai invatat si te-ai construit pentru ceea ce vei fi atunci.

De ce ne despartim?

Observ in ultima vreme tot mai multe femei singure, fara partener, dar si fara o perspectiva in fata. Nu isi dau mesaje cu nimeni, nu ies la cafele, la tatonari si cel mai probabil au inima franta din cauza ultimei relatii.

Dar nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb ce s-a intamplat, de ce nu au reusit sa mentina acea relatie si sa mearga mai departe in doi.

De ce se tot cearta oamenii intre ei si cand au crescut asa de mult orgoliile astfel incat iubirea sa nu mai fie de ajuns?

Cu totii ne-am schimbat extrem de mult in aceasta goana dupa cariera, in dorintele nefiresti de a cunoaste si a diversifica cat mult si a ne pune pe noi, inainte de toate, pe primul pla. Dar la sfarsitul zilei, inainte sa adormi, te uiti spre partea goala a patului si realizezi ca merita?

Nu vreau sa dau vina pe nimeni, nici pe femei, nici pe barbati, ci poate doar pe usurinta cu care ne-am aruncat in acest cerc vicios care nu este altceva decat o goana dupa false principii si valori.

Poate daca am invata cu totii sa ne respectam mai mult, sa fim atenti la vorbele si actiunile noastre pentru ca ambele pot rani persoana de langa noi, sa ne transpunem pentru cateva minute in pielea partenerului si sa ne imaginam noi cum ne-am simti, sa ne gandim nu numai la noi, ci si la cel de langa noi....poate daca am intelege ca este infinit mai greu sa faci bine, decat sa faci rau...poate ne-am iubi mai mult si nu ne-am mai certa atat.

Decizii in viata

Desi e foarte greu de acceptat la inceput, viata iti da niste suturi pe cat de puternice pe atat de bine venite pentru a te trezi, a realiza unde ai gresit si chiar a o lua de capat.

Cele mai radicale decizii le iei atunci cand iti este rau si in timp descoperi ca au fost cele mai bune.

Raul vine intotdeauna sa ne testeze, iar daca noi suntem suficienti de puternici sa nu ne abatem de la crezurile noastre, este imposibil sa nu reusim sa il eliminam.

Cand esti la pamant iti dai seama de cine esti, ce vrei, unde vrei sa ajungi si cine iti va fi alaturi.

Nu te intreba si nu blestema cand ti-e rau pentru ca toate vin in viata cu un scop predefinit pentru ca noi sa ne alegem calea viitoare.

Femeile de cariera sunt majoritatea singure?

Spre deosebire de barbati, noua femeilor ne este destul de greu sa mentinem un echilibru intre viata profesionala si cea personala.

Din nefericire, observ ca in ultimii ani tot mai multe femei care au un job solicitant si cu responsabilitati isi gasesc destul de greu un partenere de viata care sa le inteleaga. E fuga permanenta inca din timpul facultatii sa ne angajam, sa stam cat mai mult la serviciu, sa invatam, sa avansam ca la un moment dat sa ne asezam intr-o pozitie confortabila si d-abia atunci sa ne gandim la o familie.

Dar nu e cam tarziu?

Multe femei pierd notiunea timpului si ajung sa se trezeasca la 30 si ceva de ani fara sot, fara copil si cu ceva probleme de sanatate din cauza stresului si nervilor din timpul orelor de program.

Cum facem sa reusim in ambele domenii? Pentru ca nicio femeie nu va fi implinita in lipsa unei familii oricat de mare i-ar fi salariu sau biroul.

Este adevarat ca femeile cu o cariera impresionanta tind sa fie mult mai pretentioase, foarte sigure pe ele si sa intimideze barbatii cu care intra in contact. Barbatul vrea langa el o femeie puternica, dar nu una care sa-i arate la fiecare 10 min cat de bine s-ar descurca ea fara el si cum le stie ea pe toate.

Personal nu inteleg de ce trebuie mereu sa fie o competitie intre sexe, cand lucrurile ar putea sa se desfasoare firesc si cum a fost dat. Eu cred ca un barbat va respecta mereu o femeie independenta, atat timp cat aceasta ii recunoaste rolul lui in familie.

Cea mai mare greseala pe care o fac femeile de cariera este sa-si continue jobul si dupa orele de program.

Nu trebuie sa ne pierdem din feminitate si nici sa ne aratam intangibile pentru ca nu traim intr-o societate in care s-a impamantenit egalitatea de sanse, iar ei inca au mentalitatea de cocos pe care pentru moment este imposibil de schimbat.

Am vazut si cunosc destul de multe cazuri de femei cu cariera care au ajuns la un anumit punct cand isi doreau altceva si nu se mai putea. O sa va povestesc in curand in amanunt.

Care ar fi reteta succesului? Cum reusim sa pastram balanta echilibrata?

Creierul femeii vs creierul barbatului

Mie personal acest personaj mi-a luminat si aprins atat de multe beculete, incat nu am cuvinte sa ii multumesc.

Barbatii care au vazut filmuletul au reusit in sfarsit sa puna punctul pe i si majoritatea zambeau in coltul gurii cu fete de vinovati.

Femeilor in schimb cred ca li s-a raspuns la multe intrebari si s-au trezit din resemnare.

Vizionare placuta! :)

Cum ne calmam?

Dupa o despartire, este normal ca starile de anxietate si irascibilitatea sa atinga proportii nemaiintalnite si neobisnuite. Am iesit dintr-o zona de confort si ne confruntam cu un necunoscut pe care, de cele mai multe ori, nu ni l-am dorit. Drept urmare, cam absolut totul are tendinta sa ne enerveze si sa ne creeze o stare si mai ambigua.

Ce trebuie sa retinem este ca nici prietenii, nici familia si nici colegii de serviciu nu au nicio vina. Ne descarcam energiile negative pe bietii oameni, dar ei poate doar vor sa ne arate ca ne sunt alaturi si ca ne putem baza pe ei.

In loc sa-i instrainam si pentru a evita situatiile in care facem pe cine nu trebuie tap ispasitor, m-am gandit sa fac o lista cu posibile actiuni pentru ca starea noastra sa nu mai fie atat de inflacarata.

Primul lucru pe care il fac eu este sa-mi aprind o tigare si o fumez de parca ar fi si prima si ultima si maine le-ar interzice de pe piata. Dar stiu ca sunt o multime de fete care nu fumeaza, insa am si pentru ele un exercitiu pentru a inlocui viciul meu.

M-au intrebat mai multi cum reusesc sa ma calmez cu ajutorul unei singure tigare si tot stand sa ma gandesc care ar fi rationamentul din spatele acestui gest am ajuns la concluzia ca e vorba de respiratie de fapt. Apoi, m-am documentat putin mai mult si am descoperit ca exista medici si psihologi care isi invata pacientii cum sa respire pentru a se calma si fac impreuna exercitii de respiratii.

Concluzia este ca Inspira/Expira poate fi pe cat de banal, pe atat de eficient.

In mod evident, cand simti ca iti explodeaza capul, cateva seturi de respiratie adanca s-ar putea sa nu fie indeajuns. Asa ca eu mai apelez la:

1. Scriu - un blog, un jurnal old fashion, poezii, novele dramatice si patetice....orice, dar chiar absolut orice functioneaza. Scrie-i scrisori pe care nu i le vei da niciodata, dar in care iti pui tot sufletul si toate nemultumirile si frustrarile. Pe mine intotdeauna m-a ajutat jurnalul: atunci cand era calda imi varsam cele mai ascunse ganduri in acele pagini, iar cand se racea si reveneam asupra lor lacrimile provocate de ras erau biblice :P

2. Ascult muzica si dansez...da, singura in casa.....pentru ca ma relaxeaza, ma face sa uit de probleme si ma transpune in lumea lor si, nu-i asa, orice evadare din cotidian in astfel de momente e binevenita

3. Fac o baie. Lunga, cu sare, uleiuri, lumanari si stau acolo pana ma incretesc si ma studiez si imi pun tot felul pe mine pentru ca le-am cumparat ca sa le folosesc la nevoie. Jocul cu spuma e prostesc si tocmai de aceea are avantajul de a te calma si eventual de a te face chiar sa zambesti....de penibilul situatiei, dar tot e bine :)

4. Mie una nu-mi place sa ies pe strazi singura sa ma plimb. Stiu ca pentru multi aceasta ar fi o solutie eficienta, dar eu prefer sa intru in dulap si sa nu mai ies. Nu mi s-a intamplat pana acum sa nu gasesc ceva vechi sau vreo rochie pe care vreau sa o probez, am sandale si pantofi cu toc cu care nu ma incalt si asortatul meu pe timp de nervi chiar da roade. Imi reorganizez garderoba in perspectiva si chiar mi s-a intamplat de multe ori sa fac schimbari notabile.

Sfat: niciodata cand sunteti deprimate sa nu va imbracati in negru, gri sau maro. NICIODATA! Dupa ce ca sufletul e in pioneze, lacrimile stau sa cada la fiecare pas, o privire in oglinda catre o mumie neagra nu are ce bun sa ne aduca!

5. Mintea ocupata! Fa orice, dar nu te gandi la adevaratele probleme. Curat in casa, gatit prajituri, uitat la un film - de preferat comedie.

si.....

Cel mai important: SPORT, muuuult sport: in casa, afara, role, bicicleta, banda, abdomene orice.

Sportul pana la epuizare, urmat de baia aia cu sare poate face minuni. Nu doar te face sa uiti de nervi si demoni, dar iti pune sangele in miscare si iti da energie.

Autosugestia

Prietenii mei adesea ma intreaba cum reusesc sa raman mereu intr-un ton pozitiv si de unde am atata putere.

Pentru cei mai multi deciziile pe care le-am luat eu in viata sunt de neconceput si asta pentru ca, spre deosebire de mine, ei nu isi asuma niciun risc.

Riscul are potentialul lui dezastruos, insa eu nu m-am gandit niciodata ca o sa-mi fie rau sau greu.

Dupa o decizie grea, cea mai apriga perioada este cea imediat urmatoare, cand creierul e debusolat si nu stie ce se intampla si ce sa transmita. Aici intervine autosugestia, care pentru mine nu este altceva decat o metoda de a ma linisti si a-mi garanta ca sunt pe drumul cel bun.

Nu am luat niciodata o turnura brusca si nici nu m-am intrebat de ce am facut asta sau ce-a fost in capul meu.

Atat timp cat este ceea ce iti doresti, nicio decizie nu poate fi gresita. Daca asta simti, mergi pana la capat.

Imi repet in minte de cate ori pot ce vreau sa fac si unde vreau sa ajung. Imi setez obiectivele si merg ca berbecul inainte pana le obtin. Nu ma las debusolata in stanga si in dreapta de oameni care au asteptat toate viata lor sa ia altii decizii in locul lor sau au fost mult prea norocosi sa-si primeasca drumul gata batatorit.

Scopul meu este ca eu sa-mi fac propria carare, nu sa merg linistita pe alei prestabilite.

Vorbeste cu tine ori de cate ori este nevoie, pune la punct tot ceea ce iti doresti, imagineaza-ti viata ta in perspectiva si lupta sa ajungi acolo!

Doar eu stiu cel mai bine ce ma linisteste, ma implineste si ma face sa uit de tot. De ce sa nu incerc sa ajung cat mai repede acolo unde vreau eu?

Ultima picatura

De multe ori ne dam seama ca gradul nostru de suportabilitate depaseste orice asteptari. Daca ne-am fi gandit anterior, ipotetic, la starea in care ne aflam probabil nici intr-un milion de ani nu am fi crezut ca am putea trai sau accepta situatia curenta.

Dar cand realizam care a fost ultima picatura? Cand ne dam seama ca e timpul sa ne schimbam traiectoria?

Am sa punctez mai jos cateva dintre momentele care ar trebui sa devina pentru noi edificatoare:

1. Nu iti amintesti cand ai ras ultima oara

2. Te uiti la stiri si incepi sa plangi

3. Nu suporti sa vezi persoane fericite in jurul tau sau cupluri care se tin de mana si se saruta

4. Nu mai poti sa te bucuri pentru reusitele prietenilor sau membrilor din familie

5. Cand te intreaba cineva daca este fericita, fie te controlezi sa nu lacrimezi, fie incepi sa razi isteric

Esti ceea ce gandesti!

In fiecare zi trebuie sa multumesti! pentru ce ai, ce esti, pentru cine este langa tine…pentru tot ce reprezinti
trebuie sa te intrebi
trebuie sa ceri
si …. trebuie sa iti imaginezi
Cel mai important: sa crezi ca tot ce vrei se poate realiza.
neindeplinirea obiectivelor are un singur vinovat….propria persoana

Totul se poate si totul are rezolvare! Iar pentru cei care ridica din spranceana sau rad autosuficienti, argumentul meu este creierul nostru decide si stabileste traiectoria!

Te-ai despartit?

Daca te-ai despartit recent de iubitul tau, cel mai probabil treci prin niste stari inexplicabile si incerci sa cauti luminita de la capatul tunelului.

Fiecare dintre noi am trecut la un moment dat in viata printr-o despartire nu tocmai fericita care a lasat urme, indiferent ca ne place sau nu sa recunoastem. Dar de cele mai multe ori, consideram ca am invatat ceva din acea experienta si trebuie sa ne acceptam situatia, sa ne asumam deciziile si sa trecem mai departe.

Cel mai dificil este atunci cand esti parasita pentru ca nu esti pregatita de o schimbare in viata ta si practic viata te obliga sa o faci. Cand esti pus in fata faptului implinit e mult mai greu sa-ti gestionezi starile si trairile, dar cel mai bine este sa nu disperi.

Daca ai fost parasita pentru o alta femeie, este clar ca orice rugaminte sau dorinta a ta nu mai valoreaza nimic.

Daca ai fost parasita pentru ca nu mai mergea si certurile erau la ordinea zilei, inseamna ca el a avut taria sa puna capat si sa nu mai prelungeasca suferinta nimanui.

Daca ai fost parasita pentru ca el isi dorea altceva, asta nu inseamna ca tu nu esti ok! Oamenii se schimba, evolueaza sau involueaza si nu este obligatoriu ca prioritatile de ieri sa ramana si cele de maine.

Strange din dinti si nu-l mai cauta, oricand de imposibil ti-ar fi! Incearca sa ai in preajma cat mai multe persoane dragi, familie, prieteni, cunostinte care sa te asculte si sa iti arate ca nu esti singura pe lume.

Acum este momentul sa recuperezi tot timpul pierdut cu prietenele tale!

Roaga pe cineva sa doarma cu tine cateva nopti si sa te tina ocupata.

Iesi la film, iesi in parc, stai mai mult la serviciu - chiar daca nu faceai overtime inainte, poti sa ai surpriza sa impusti doi iepuri: te detasezi de situatia curenta si esti si apreciata de sef :)

Incearca sa iti tii mintea ocupata cu tot felul de hobby-uri, activitati, prostioare...Oricum, in capul tau este ce ii vei scrie in mesaj, in mail sau ce ii vei spune cand il suni. Si pentru ca nici una din aceste variante nu este cea mai potrivita, fa in asa fel incat sa nu ai niciun pic de timp liber.

Ce trebuie si poti sa faci:

1. Sa-ti faci o lista cu obiective care sa contina 100% ceea ce vrei tu

2. Sa accepti ceea ce ti se intampla si sa te ambitionezi sa treci mai departe

3. Sa nu iti faci sange rau! Daca te invinovatesti nu castigi nimic, poate doar noi frustrari care oricum nu ne ajuta niciodata!

4. Sa iti faci prieteni noi, sa incepi sa cunosti alti oameni. In niciun caz nu trebuie sa stai inchisa in casa si sa plangi 1000 de ani.

5. Daca te-ai trezit singura intr-o casa mare si goala si rece, poti sa adopti un animal. Privirea unui caine plina de bucurie ca te-ai intors acasa iti va face ziua buna! Nu iti vine sa zambesti cand ti-l imaginezi cum da din coada?

6. Vindeca-ti ranile usor...nu te grabi si nu te astepta ca in cateva zile sa nu ma doara....Ai rabdare!

Timpul isi spune cuvantul.

7. Daca intalnesti pe cineva, de sex opus, evita sa te gandesti la cel care ti-a frant inima. Si sub nicio forma nu face comparatii! Incearca sa privesti din celalalt unghi....tie ti s-ar parea corect?
8. Nu te minti pe tine! Daca tu nu ai grija de tine, nimeni nu are!
9. Daca nu esti pregatita, inseamna ca nu esti pregatita. Asteapta si te hazarda in relatii de tranzitie. Esti mult prea vulnerabila ca sa mai poti suporta un esec.
10. Iubeste-te mai mult si lucreaza un pic la increderea in tine! In fiecare zi cate putin, cate putin....

Decizii

Exista momente in viata cand esti pus la zid, cand te afli intr-o situatie aparent fara iesire si te intrebi noptile ce si cum sa faci sa vezi scaparea.

In momentul in care nu te mai regasesti, te analizezi si iti dai seama ca nu te recunosti, faci lucruri pe care alteori le respingeai cu tarie sau pur si simplu astepti sa treaca zilele pentru ca nimic nu isi mai are rostul....e timpul sa incepi sa vorbesti cu tine.

Orice vine din exterior nu ar trebui sa aiba puterea sa zdruncine o personalitate si un caracter format.

Cel mai usturator lucru este atunci cand realizezi ca solutiile le gasesti numai in tine si ti-e frica sa iei deciziile aferente astfel incat sa inceapta izbavirea.

Nimeni nu poate avea mai multa grija pentru tine, decat tu insati! Atat timp cat noi nu ne protejam, cat nu ne punem pe noi pe primul plan si ne complacem in situatii care nu ne fac bine, nimic nu se va schimba.

Citim articole si carti in care ni se spune ca "raspunsul sta in noi", ascultam interviuri cu oameni care au trecut prin situatii de criza si au avut taria sa depaseasca, cunoastem personal persoane carora le admiram puterea de decizie. Dar care ar fi motivul pentru care nu am putea noi sa fim acele persoane in fata carora sa zicem: "Jos palaria!"

Orice cumpana de netrecut este de fapt un pas inainte.

Fiecare problema pe care o avem are menirea sa scoata din noi solutii.

O critica poate fi un sfat, daca stii cum sa trebuie sa o digeri.

Sa fiti iubite si sa va respectati!

de aici porneste totul!