Iubeste!

Uitam sa iubim si de cele mai multe ori este cea mai mare greseala pe care o putem face. Ne pierdem in rutina zilnica care normal ca vine si cu problemele aferente, in stresul si nervii inevitabili de la serviciu, avem grija zilei de maine sau ne fixam intr-o dimensiune care nu are nicio legatura cu realitatea si de aceea orbim de tot. Si cu tot bagajul acesta, ajungem acasa si incepe razboiul.

Nu reusim de cele mai multe ori sa realizam ca acasa este locul unde uiti de tot ce am scris mai sus si te canalizezi pe omul pe care il intalnesti acolo...si el nu are nicio vina ca seful e un dobitoc, ca ai multa treaba, ca n-ai timp de doctori si nu te lasa durerea etc etc etc. Bucura-te de ce ai si nu iti varsa nervii pe el ca uite asa fluturasii de la inceput se transforma in nici vietati daunatoare.

Iar daca esti singura, nu lasa tristetea sa faca ce vrea din tine si mentine-ti speranta ca zilele nu au intrat in sac. Frustrarile si singuratatea ale naibii se vad pe chipul unei femei si risti sa indepartezi mai mult decat sa apropii.

Chiar daca pare un mare cliseu, a-ti mentine zambetul pe buze indiferent de orice poate avea urmari miraculoase. Si daca mai si respectam si iubim oamenii din jurul nostru, mi-e greu sa cred ca lucrurile frumoase nu vor ciocani la usa.

Invata sa gestionezi lucrurile marunte mancatoare de nervi si apreciaza cat poti de mult oamenii de langa tine. E bine sa te incarci cu energie pozitiva si, de ce nu, cand e nevoie, sa o mai si dai la cei care nu au.

 

Indiferent de cum arati, de culoarea parului sau de numarul de kilograme, o femeie cu fata senina si plina de viata va fi inevitabil mai atragatoare decat una pe care se vede amaraciunea. Si oamenii tind sa roiasca in jurul unor astfel de persoane, pentru ca nimic nu se compara cu linistea si caldura primita de la cineva drag.

 

Asadar, iubeste oamenii, iubeste-te pe tine si soarele va aparea neincetat pe strada ta!

 

Sa fim mai buni!

Cel mai greu pe lumea asta este sa ramai om, sa faci bine si sa te gandesti si la cel de langa tine. A face rau, a fi invidios, a te razbuna, a rani sunt stari la indemana oricui si foarte usor de indeplinit.

Incercarea este atunci cand esti pus in situatia sa ierti, sa intelegi, sa empatizezi sau sa ajuti. 

De ce atata orgoliu, ca nu ne ajuta la nimic. De unde atata infumurare pentru ca suntem toti la fel cu bune si cu rele. Cat sa ne mai invrajbim ca sa intelegem ca nu ajungem nicaieri? Cum sa cersim pace si liniste cand in urma noastra e numai furtuna?

Sa nu ne mai plangem de ce nu avem, ci sa incercam sa multumim pentru tot ce ni s-a dat.

Sa nu ne mai bucuram de esecul celui de langa noi, ci sa-i intindem mana si sa-l ridicam de jos.

Sa ajutam fara pretentia de a ni se intoarce ceva.

Sa ne ingrijim de sufletul nostru in fiecare zi, pentru ca e cel mai important.

Sa ne hranim cu iubire si sa ne cautam linistea.

E greu sa fim oameni?

E nevoie doar de o clipa ca totul sa se naruie si sa se schimbe radical in rau.

Este aproape imposibil sa reusesti sa te mentii deasupra unei linii de plutire imaginare si sa ramai om?

Omul se perverteste cel mai mult in societate si capata apucaturi chiar animalice din cauza nevoilor si a dorintelor neimplinite. Este atat de usor sa urasti, sa porti invidie, sa vrei raul cuiva pentru ca acestea sunt primele instincte. 

Prin umanitate inteleg stapanire de sine, rabdare, dorinta de bine, de pace si uitatul in ograda proprie. 

De ce sa judecam cand nu stim evolutia, bagajul, cauzele devenirii acelui om? De ce sa fim invidiosi cand nu trebuie sa avem decat rabdare? De unde acest sentiment marsav ca daca cel de langa noi o duce mai rau probleme noastre devin mai suportabile?

Linia de plutire si-o fixeaza fiecare dupa posibilitati asa cum isi delimiteaza limitele si isi percepe calitatea vietii.