Uitam sa iubim si de cele mai multe ori
este cea mai mare greseala pe care o putem face. Ne pierdem in rutina zilnica care normal ca vine
si cu problemele aferente, in stresul si nervii inevitabili de la serviciu,
avem grija zilei de maine sau ne fixam intr-o dimensiune care nu are nicio
legatura cu realitatea si de aceea orbim de tot. Si cu tot bagajul acesta,
ajungem acasa si incepe razboiul.
Nu reusim de cele mai multe ori sa realizam ca
acasa este locul unde uiti de tot ce am scris mai sus si te canalizezi pe omul
pe care il intalnesti acolo...si el nu are nicio vina ca seful e un dobitoc, ca
ai multa treaba, ca n-ai timp de doctori si nu te lasa durerea etc etc etc.
Bucura-te de ce ai si nu iti varsa nervii pe el ca uite asa fluturasii de la inceput
se transforma in nici vietati daunatoare.
Iar daca esti singura, nu lasa tristetea sa faca
ce vrea din tine si mentine-ti speranta ca zilele nu au intrat in sac.
Frustrarile si singuratatea ale naibii se vad pe chipul unei femei si risti sa
indepartezi mai mult decat sa apropii.
Chiar daca pare un mare cliseu, a-ti mentine
zambetul pe buze indiferent de orice poate avea urmari miraculoase. Si daca mai
si respectam si iubim oamenii din jurul nostru, mi-e greu sa cred ca lucrurile
frumoase nu vor ciocani la usa.
Invata sa gestionezi lucrurile marunte mancatoare
de nervi si apreciaza cat poti de mult oamenii de langa tine. E bine sa te
incarci cu energie pozitiva si, de ce nu, cand e nevoie, sa o mai si dai la cei
care nu au.
Indiferent de cum arati, de culoarea parului sau de numarul de kilograme, o femeie cu fata senina si plina de viata va fi inevitabil mai atragatoare decat una pe care se vede amaraciunea. Si oamenii tind sa roiasca in jurul unor astfel de persoane, pentru ca nimic nu se compara cu linistea si caldura primita de la cineva drag.
Asadar, iubeste oamenii, iubeste-te pe tine si soarele va aparea neincetat pe strada ta!
