Prietenia si barbatii

Nu o data mi s-a intamplat sa-l cunosc pe iubitul unei prietene bune si sa ajung daca nu imediat, in timp, la concluzia ca nu este potrivit pentru ea.

 

O singura data insa m-am exprimat mai pronuntat pentru ca timpul trecea si din pacate toate scenariile cele mai negre mi s-au confirmat. Atunci am incercat sa o fac sa vada realitatea mea, sa imbratiseze parerile mele si sa o indrum pe un drum care mie mi se parea ca i se cuvine, fara sa o intreb daca si ea vede la fel. Rezultatul a fost bineinteles inevitabil si anume relatia intre noi s-a racit si ea a mers pe singurul drum pe care atunci il considerat potrivit. Din pacate pentru mine, sau pentru amandoua, nici dupa ce s-au despartit nu ne-am revenit. Crescusem, apucasem sa ne construim alte viziuni si nu ne mai intersectam decat atunci cand venea vorba de niste amintiri.

 

Atunci, mi-am promis ca nu voi mai face aceasta greseala niciodata, ca fiecare dintre noi stie mai bine decat oricine ce vrea de la viata, iar eu in calitatea mea de prietena nu am niciun drept sa intervin.

Se intampla acum vreo 8 ani si pana acum juramantul propriu si personal nu a fost amenintat deloc.

 

Acum insa soarta ma pune din nou la rascruce de drumuri si decizii. Se poate spune ca e altfel, pentru ca am sperat aproape 3 ani ca se va schimba situatia, sau mai bine zis aproape 3 ani am tinut cu dintii de promisiunea facuta. Nu e treaba mea, vorbesc putin si cuprinzator in speranta ca poate imi prinde ideea, dar nu fac caz pe asta, o las ca poate isi da ea seama....hai ca poate eu gresesc, te rog eu sa nu fie asa cum cred eu, sunt nebuna, revino-ti...ii face bine....se vor contopi si va fi cum isi doreste ea...opreste-te si respecta-i decizia....

.....si tot asa pana cand, acum de curand, se pare ca nu numai eu am trecut prin aceste certuri cu propria persoana. Deci, cele mai bune prietene ale ei isi lasa privirea in jos cu parere de rau ca ea nu are parte de ceea ce merita. Ea nu e fericita si, mai grav, a uitat sa mai si zambeasca pentru ca nu mai are cine sa o faca, iar cu noi e doar o refulare ca stie ca dupa cola aia se va intoarce acasa....

 

Si uite asa, lupta mea incepe....ce fac? ma risc, ma va intelege, o sa stiu cum sa-i spun astfel incat sa nu se inchida si mai rau? Cum ii explic ca stiu ca nu e fericita si sa o rog sa se deschida?

Daca se minte pe ea, ne va minti si pe noi si atunci imi trebuie acea maturitate care sa-mi permita sa o fac sa inteleaga ca ii vreau binele, o vreau pe acum de acum 3 ani, nu pe cea de acum. Sunt in stare? Sau mai bine stau in banca mea si o astept sa puna ea piciorul in prag?

 

Si cam asa o duc de ceva timp incoace...e bine sa intervii sau e mai intelept sa fii subtil si sa ii permiti sa ia propriile decizii fara a o influenta deloc? Se stie ca intr-o batalie de genul acesta, prietena cea mai buna nu castiga niciodata, doar barbatul care si asa nu se chinuie sa demonstreze nimanui nimic.

 

O sa astept momentul acela in care simti ca ea te asteapta sa-i spui ca greseste, in care s-a hotarat deja, dar asteapta confirmarea. Si totusi, rolul meu de prietena care mai e?

Disperarea

Picioarele ti se inmoaie, capul iti tremura, palmele iti transpira si inima iti bate intr-un ritm ingrijorator. Ai lacrimile in asteptare si privirea pierduta, iar gandurile iti zboara catre cele mai negre hotare. Nu te bucuri indiferent de situatie si un zambet ti se pare un sacrificiu mult prea mare si inutil pentru ca oricum sufletul iti urla de amaraciune. Stii ca salvarea este mult prea departe de tine si te chinui sa razbati printre oameni si evenimente socotind ca locul tau nu mai e nicaieri...

Disperarea ascunde trairi intense de neimplinire si frustrari si e practic imposibil sa vociferezi cand nici tu nu cunosti o cale de izbavire. 

Sunt doar doua variante: alegi sa te inchizi in tine si sa cazi prada tuturor demonilor, ajungand intr-un final sa te desconsideri in asa maniera incat si sansele viitoare sa le ratezi pentru ca ochii tai sunt deja incetosati sau incepi sa dai din maine, sa te uiti in sus si sa incerci sa ajungi la suprafata.

Ce poti sa faci sa te lepezi de astfel de stari:

1. Fa o lista si scrie: cine esti, ce ai facut pana in prezent, ce realizari ai si ce iti propui pentru urmatoarele 12 luni. Tine-o in geanta si de fiecare data cand indeplinesti un obiectiv taie-l de pe lista!

2. Multumeste-i lui Dumnezeu ca esti sanatoasa. Sunt o multime de persoane care ar prefera sa aiba problemele tale, decat sa se lupte cu boala proprie

3. Uita-te in oglinda, analizeaza-te si daca este nevoie, incepe sa faci schimbari sau seteaza-ti cativa pasi pe care sa ii urmezi astfel incat sa te simti mai bine in pielea ta. 

4. Gandeste-te ca tot ce ti se intampla poate fi un semnal de alarma pentru a te redresa si poate avea o logica la care nici nu te-ai gandit. Nu totul ti se intampla asa cum vrei tu, nu poti controla orice, iar daca ai incredere ca un obstacol nu este altceva decat un pas spre mai bine, surprizele placute nu vor intarzia sa apara.

5. Nu uita sa zambesti si sa iubesti. Apropie-te de familie si gaseste-ti zona ta de confort in care sa te expui atunci cand te simti coplesita. Bucura-te de lucrurile mici si zambeste pentru ca motive sunt suficiente.

Si gandeste-te ca peste ani o sa-ti aduci aminte de perioada asta si o sa razi. Dar ai si grija ca atunci sa fii constienta ca ai invatat si te-ai construit pentru ceea ce vei fi atunci.

De ce ne despartim?

Observ in ultima vreme tot mai multe femei singure, fara partener, dar si fara o perspectiva in fata. Nu isi dau mesaje cu nimeni, nu ies la cafele, la tatonari si cel mai probabil au inima franta din cauza ultimei relatii.

Dar nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb ce s-a intamplat, de ce nu au reusit sa mentina acea relatie si sa mearga mai departe in doi.

De ce se tot cearta oamenii intre ei si cand au crescut asa de mult orgoliile astfel incat iubirea sa nu mai fie de ajuns?

Cu totii ne-am schimbat extrem de mult in aceasta goana dupa cariera, in dorintele nefiresti de a cunoaste si a diversifica cat mult si a ne pune pe noi, inainte de toate, pe primul pla. Dar la sfarsitul zilei, inainte sa adormi, te uiti spre partea goala a patului si realizezi ca merita?

Nu vreau sa dau vina pe nimeni, nici pe femei, nici pe barbati, ci poate doar pe usurinta cu care ne-am aruncat in acest cerc vicios care nu este altceva decat o goana dupa false principii si valori.

Poate daca am invata cu totii sa ne respectam mai mult, sa fim atenti la vorbele si actiunile noastre pentru ca ambele pot rani persoana de langa noi, sa ne transpunem pentru cateva minute in pielea partenerului si sa ne imaginam noi cum ne-am simti, sa ne gandim nu numai la noi, ci si la cel de langa noi....poate daca am intelege ca este infinit mai greu sa faci bine, decat sa faci rau...poate ne-am iubi mai mult si nu ne-am mai certa atat.

Cum ne calmam?

Dupa o despartire, este normal ca starile de anxietate si irascibilitatea sa atinga proportii nemaiintalnite si neobisnuite. Am iesit dintr-o zona de confort si ne confruntam cu un necunoscut pe care, de cele mai multe ori, nu ni l-am dorit. Drept urmare, cam absolut totul are tendinta sa ne enerveze si sa ne creeze o stare si mai ambigua.

Ce trebuie sa retinem este ca nici prietenii, nici familia si nici colegii de serviciu nu au nicio vina. Ne descarcam energiile negative pe bietii oameni, dar ei poate doar vor sa ne arate ca ne sunt alaturi si ca ne putem baza pe ei.

In loc sa-i instrainam si pentru a evita situatiile in care facem pe cine nu trebuie tap ispasitor, m-am gandit sa fac o lista cu posibile actiuni pentru ca starea noastra sa nu mai fie atat de inflacarata.

Primul lucru pe care il fac eu este sa-mi aprind o tigare si o fumez de parca ar fi si prima si ultima si maine le-ar interzice de pe piata. Dar stiu ca sunt o multime de fete care nu fumeaza, insa am si pentru ele un exercitiu pentru a inlocui viciul meu.

M-au intrebat mai multi cum reusesc sa ma calmez cu ajutorul unei singure tigare si tot stand sa ma gandesc care ar fi rationamentul din spatele acestui gest am ajuns la concluzia ca e vorba de respiratie de fapt. Apoi, m-am documentat putin mai mult si am descoperit ca exista medici si psihologi care isi invata pacientii cum sa respire pentru a se calma si fac impreuna exercitii de respiratii.

Concluzia este ca Inspira/Expira poate fi pe cat de banal, pe atat de eficient.

In mod evident, cand simti ca iti explodeaza capul, cateva seturi de respiratie adanca s-ar putea sa nu fie indeajuns. Asa ca eu mai apelez la:

1. Scriu - un blog, un jurnal old fashion, poezii, novele dramatice si patetice....orice, dar chiar absolut orice functioneaza. Scrie-i scrisori pe care nu i le vei da niciodata, dar in care iti pui tot sufletul si toate nemultumirile si frustrarile. Pe mine intotdeauna m-a ajutat jurnalul: atunci cand era calda imi varsam cele mai ascunse ganduri in acele pagini, iar cand se racea si reveneam asupra lor lacrimile provocate de ras erau biblice :P

2. Ascult muzica si dansez...da, singura in casa.....pentru ca ma relaxeaza, ma face sa uit de probleme si ma transpune in lumea lor si, nu-i asa, orice evadare din cotidian in astfel de momente e binevenita

3. Fac o baie. Lunga, cu sare, uleiuri, lumanari si stau acolo pana ma incretesc si ma studiez si imi pun tot felul pe mine pentru ca le-am cumparat ca sa le folosesc la nevoie. Jocul cu spuma e prostesc si tocmai de aceea are avantajul de a te calma si eventual de a te face chiar sa zambesti....de penibilul situatiei, dar tot e bine :)

4. Mie una nu-mi place sa ies pe strazi singura sa ma plimb. Stiu ca pentru multi aceasta ar fi o solutie eficienta, dar eu prefer sa intru in dulap si sa nu mai ies. Nu mi s-a intamplat pana acum sa nu gasesc ceva vechi sau vreo rochie pe care vreau sa o probez, am sandale si pantofi cu toc cu care nu ma incalt si asortatul meu pe timp de nervi chiar da roade. Imi reorganizez garderoba in perspectiva si chiar mi s-a intamplat de multe ori sa fac schimbari notabile.

Sfat: niciodata cand sunteti deprimate sa nu va imbracati in negru, gri sau maro. NICIODATA! Dupa ce ca sufletul e in pioneze, lacrimile stau sa cada la fiecare pas, o privire in oglinda catre o mumie neagra nu are ce bun sa ne aduca!

5. Mintea ocupata! Fa orice, dar nu te gandi la adevaratele probleme. Curat in casa, gatit prajituri, uitat la un film - de preferat comedie.

si.....

Cel mai important: SPORT, muuuult sport: in casa, afara, role, bicicleta, banda, abdomene orice.

Sportul pana la epuizare, urmat de baia aia cu sare poate face minuni. Nu doar te face sa uiti de nervi si demoni, dar iti pune sangele in miscare si iti da energie.

Autosugestia

Prietenii mei adesea ma intreaba cum reusesc sa raman mereu intr-un ton pozitiv si de unde am atata putere.

Pentru cei mai multi deciziile pe care le-am luat eu in viata sunt de neconceput si asta pentru ca, spre deosebire de mine, ei nu isi asuma niciun risc.

Riscul are potentialul lui dezastruos, insa eu nu m-am gandit niciodata ca o sa-mi fie rau sau greu.

Dupa o decizie grea, cea mai apriga perioada este cea imediat urmatoare, cand creierul e debusolat si nu stie ce se intampla si ce sa transmita. Aici intervine autosugestia, care pentru mine nu este altceva decat o metoda de a ma linisti si a-mi garanta ca sunt pe drumul cel bun.

Nu am luat niciodata o turnura brusca si nici nu m-am intrebat de ce am facut asta sau ce-a fost in capul meu.

Atat timp cat este ceea ce iti doresti, nicio decizie nu poate fi gresita. Daca asta simti, mergi pana la capat.

Imi repet in minte de cate ori pot ce vreau sa fac si unde vreau sa ajung. Imi setez obiectivele si merg ca berbecul inainte pana le obtin. Nu ma las debusolata in stanga si in dreapta de oameni care au asteptat toate viata lor sa ia altii decizii in locul lor sau au fost mult prea norocosi sa-si primeasca drumul gata batatorit.

Scopul meu este ca eu sa-mi fac propria carare, nu sa merg linistita pe alei prestabilite.

Vorbeste cu tine ori de cate ori este nevoie, pune la punct tot ceea ce iti doresti, imagineaza-ti viata ta in perspectiva si lupta sa ajungi acolo!

Doar eu stiu cel mai bine ce ma linisteste, ma implineste si ma face sa uit de tot. De ce sa nu incerc sa ajung cat mai repede acolo unde vreau eu?

Sfaturi pentru o zi mai buna

Eu cred foarte mult in puterea gandirii si in controlul pe care il avem asupra evenimentelor viitoare.

de multe ori stam sa ne miram de ce ni se intampla cele mai nefericite lucruri si ce am facut sa meritam asta. Frica ca ar putea sa ti se intample ceva rau o consider doar un declansator, o simpla chemare precisa ca acel ceva sa se si indeplineasca. Pesimismul in care am fost crescuti cu totii si mai ales resemnarea ca starea de bine nu ne apartine au dat nastere unor adevarati demoni.

Si ce s-ar intampla daca nu am mai porni la drum cu ganduri negative, nu am mai incepe toate propozitiile cu "nu vreau sa patesc x" sau "daca o sa....", ci, in schimb, am fi convinsi si constienti de abilitatile si calitatile noastre si am vedea lumea in tonuri de "vreau", "pot" si "sunt in stare"

Inca inexplicabil pentru mine in momentul de fata este faptul ca toate gandurile mele ajung sa se materializeze. Acum cand stau si ma gandesc in urma realizez ca eu am adus in viata mea intamplari nefericite pentru ca in continuu ma gandeam la ele si imi era teama sa trec prin ele.

Ultima picatura

De multe ori ne dam seama ca gradul nostru de suportabilitate depaseste orice asteptari. Daca ne-am fi gandit anterior, ipotetic, la starea in care ne aflam probabil nici intr-un milion de ani nu am fi crezut ca am putea trai sau accepta situatia curenta.

Dar cand realizam care a fost ultima picatura? Cand ne dam seama ca e timpul sa ne schimbam traiectoria?

Am sa punctez mai jos cateva dintre momentele care ar trebui sa devina pentru noi edificatoare:

1. Nu iti amintesti cand ai ras ultima oara

2. Te uiti la stiri si incepi sa plangi

3. Nu suporti sa vezi persoane fericite in jurul tau sau cupluri care se tin de mana si se saruta

4. Nu mai poti sa te bucuri pentru reusitele prietenilor sau membrilor din familie

5. Cand te intreaba cineva daca este fericita, fie te controlezi sa nu lacrimezi, fie incepi sa razi isteric

Esti ceea ce gandesti!

In fiecare zi trebuie sa multumesti! pentru ce ai, ce esti, pentru cine este langa tine…pentru tot ce reprezinti
trebuie sa te intrebi
trebuie sa ceri
si …. trebuie sa iti imaginezi
Cel mai important: sa crezi ca tot ce vrei se poate realiza.
neindeplinirea obiectivelor are un singur vinovat….propria persoana

Totul se poate si totul are rezolvare! Iar pentru cei care ridica din spranceana sau rad autosuficienti, argumentul meu este creierul nostru decide si stabileste traiectoria!

Decizii

Exista momente in viata cand esti pus la zid, cand te afli intr-o situatie aparent fara iesire si te intrebi noptile ce si cum sa faci sa vezi scaparea.

In momentul in care nu te mai regasesti, te analizezi si iti dai seama ca nu te recunosti, faci lucruri pe care alteori le respingeai cu tarie sau pur si simplu astepti sa treaca zilele pentru ca nimic nu isi mai are rostul....e timpul sa incepi sa vorbesti cu tine.

Orice vine din exterior nu ar trebui sa aiba puterea sa zdruncine o personalitate si un caracter format.

Cel mai usturator lucru este atunci cand realizezi ca solutiile le gasesti numai in tine si ti-e frica sa iei deciziile aferente astfel incat sa inceapta izbavirea.

Nimeni nu poate avea mai multa grija pentru tine, decat tu insati! Atat timp cat noi nu ne protejam, cat nu ne punem pe noi pe primul plan si ne complacem in situatii care nu ne fac bine, nimic nu se va schimba.

Citim articole si carti in care ni se spune ca "raspunsul sta in noi", ascultam interviuri cu oameni care au trecut prin situatii de criza si au avut taria sa depaseasca, cunoastem personal persoane carora le admiram puterea de decizie. Dar care ar fi motivul pentru care nu am putea noi sa fim acele persoane in fata carora sa zicem: "Jos palaria!"

Orice cumpana de netrecut este de fapt un pas inainte.

Fiecare problema pe care o avem are menirea sa scoata din noi solutii.

O critica poate fi un sfat, daca stii cum sa trebuie sa o digeri.

Sa fiti iubite si sa va respectati!

de aici porneste totul!

Bine v-am gasit!

Daca ati trecut recent printr-o despartire, daca sunteti intr-o relatie si singurul lucru la care va ganditi este cum sa iesiti din ea sau daca, pur si simplu, sunteti singure si fara angajamente, acesta este locul unde trebuie sa ne intalnim!

Nu vreau sa fac o apologie a libertatii sau sa va conving ca este mai bine singura, ci dorinta mea este aceea de a traversa mai usor, cu mai putine dezamagiri si suferinte peste perioada in sine.

Sa aveti incredere in voi, sa va iubiti, sa va respectati, sa invatati ce va doriti si cum sa obtineti, ca in final sa va gasiti linistea!