Increderea

Observ ca cele mai dureroase si definitorii actiuni pentru a stabili soarta unei relatii sunt fie inselatul, fie violenta. Multe femei considera ca cele doua sunt cele mai nefaste lucruri care se pot intampla

intr-o relatie, iar cand nu exista semne nici de una, nici de alta, tind sa treaca cu vederea toate celelalte.

 

Dar ce ne facem cand nu exista incredere? Cand nu avem nicio speranta ca putem construi ceva solid cu partenerul de viata....cand nu exista niciun plan sau mai rau, atunci cand se porneste la drum si cumva pe drum apar indoieli si fiecare isi pune piedici.

 

Poate nu te bate, poate nu s-a implicat niciodata nici fizic nici sentimental cu alta persoana, dar asta nu inseamna ca relatia este in parametrii optimi. Vezi ca trec anii si esti in acelasi punct, nimic nu se schimba si chiar orice discutie despre viitor se incheie fara niciun plan concret.

 

Dupa parerea mea, printre cei mai importanti factori care fac o relatie sa dureze este increderea. Sa fii convins ca acesta este drumul tau, sa nu existe termene de valabilitate si sa te imaginezi cu persoana respectiva pe o perioada nelimitata. Adica increderea ca toate cautarile tale s-au incheiat si o siguranta ca ai exact ce ti-ai dorit si imaginat dintotdeauna.

 

In adancul sufletului suntem mereu sinceri cu noi insine, chiar daca nu vociferam sau ne e greu sa recunoastem in fata altor persoane tot ceea ce exista in noi. Dar ne datoram noua aceasta sinceritate si mai mult decat atat, suntem responsabili sa ne asiguram ca am facut tot ce se putea pentru a fi impacati si fericiti. Sunt o multime de lucruri pe care nu le controlam, care apar din senin si ne dau peste cap intreaga viata, drept urmare de ce sa nu avem grija de cele care depind de noi?

 

Uitati-va in oglinda si apoi la persoana de langa voi. Fiti sinceri si realisti in ambele situatii si apoi porniti la drum!

 

De ce insala barbatii?

Intrebarea aceasta cred ca ne-am adresat-o toate si ne tot caznim sa gasim un raspuns care sa ne scoata din aceasta mare dilema a vietii noastre.

In primul rand, eu cred ca nu toti barbatii insala. Mai mult de atat, stiu ca exista barbati care nici nu isi pun aceasta problema, nu se gandesc deloc sa experimenteze si asta poate din prea mult respect fara de partenera de viata sau pentru ca nu-i lasa constiinta. Exista barbati fideli, dar exista si barbati care nici nu isi imagineaza sa nu aiba mai multe relatii in acelasi timp.

Eu as vrea sa ma opresc acum asupra celei de-a doua categorii, dar vreau sa va spun ca nu generalizez si raman la parerea mea ca nu toti sunt la fel. Doar noi trebuie sa avem norocul si inspiratia sa ne oprim la cei care merita.

Am si am avut de-a lungul timpului nenumarati amici de sex masculin, carora le multumesc pe aceasta cale ca m-au facut partasa la discutiile lor "despre femei". Am auzit scuze, pretexe, motive invocate, motiv pentru care am sa incerc mai jos sa le sumarizez:

1. Nimic nu se compara cu primele luni de relatie, cand pasiunea si dorinta ating cote maxime. Insa sunt barbati care se asteapta ca acea flacara sa dureze pururea si nu constientizeaza ca pe masura ce timpul trece prioritatile se schimba, fapt ce poate conduce si la un interes mai scazut pentru viata sexuala. Cei care nu concep acest lucru dau vina pe "prea multa liniste si lipsa de adrenalina" si incep sa o caute in alta parte.

Le-as spune imaturii pentru ca, pana acum, nu am vazut la niciunul sa fi avut vreo epifanie si sa descopere cam cum e in realitate de fapt.

2. Exista categoria "celor care se simt permanent nebagati in seama", de ai senzatia ca trebuie sa le porti de grija de ei mai ceva ca la un copil si cer nelimitat suport si atentie. Justificarea lor se rezuma la faptul ca nu sunt satisfacuti din punct de vedere emotional si ca se simt nedoriti si atunci simt nevoia sa primeasca din mai multe locuri semnale de implicare si protectie.

3. Mai sunt cei care se simt plictisiti indiferent de ceea ce fac, au o doxa de teribilism care ar fi trebuit sa le treaca dupa pubertate, dar acest lucru nu s-a intamplat. Ei vor fi mereu in cautare de senzatii tari si vor urmari pericolul si indiferent de ce gasesc acasa pentru ei nu va fi indeajuns de multumitor.

4. Burlacul declarat este acel barbat care se s-ar putea defini prin curiozitate si neputinta asumarii angajamentelor. Chiar daca incepi o relatie cu un astfel de barbat, nu te astepta prea repede sa fii tu cea care il va schimba. De cele mai multe ori, doar ajungi sa fii tu cea care sufera, iar sa fie impacat cu sine pentru ca te-a avertizat de la inceput, in consecinta nu se simte vinovat cu nimic.

5. Nemultumitii, pe viata in general, nu doar pe relatia in sine. Sunt cei carora nu le convine nimic, au de toate si nu se bucura de nimic, nu te apreciza absolut deloc si pentru ei orice ai face nu e bine. Eu m-as duce mai departe si as spune ca sufera de "sindromul drobului de sare", dar nu am studii in psihologie ca sa fac aprecieri si nici nu stiu daca se foloseste asa, insa mie mi se pare ca ii defineste perfect.

Oricat te-ai chinui sa ii multumesti acest lucru cu greu ma tem ca se va intampla si de aceea ei sunt intr-o permanenta cautare a perfectiunii. Ei niciodata nu o vor gasi, iar tu nu vei ajunge decat sa te frustrezi si sa-ti pierzi increderea in tine.

Asa ca, dragele mele, daca se intampla sa intalniti vreun tipar din cele mai sus prezentate, rugamintea mea este sa va ganditi de doua ori daca merita sa investiti timp si sentimente pentru o cauza cu mari sanse de nereusita.

Sfaturi pentru o zi mai buna

Eu cred foarte mult in puterea gandirii si in controlul pe care il avem asupra evenimentelor viitoare.

de multe ori stam sa ne miram de ce ni se intampla cele mai nefericite lucruri si ce am facut sa meritam asta. Frica ca ar putea sa ti se intample ceva rau o consider doar un declansator, o simpla chemare precisa ca acel ceva sa se si indeplineasca. Pesimismul in care am fost crescuti cu totii si mai ales resemnarea ca starea de bine nu ne apartine au dat nastere unor adevarati demoni.

Si ce s-ar intampla daca nu am mai porni la drum cu ganduri negative, nu am mai incepe toate propozitiile cu "nu vreau sa patesc x" sau "daca o sa....", ci, in schimb, am fi convinsi si constienti de abilitatile si calitatile noastre si am vedea lumea in tonuri de "vreau", "pot" si "sunt in stare"

Inca inexplicabil pentru mine in momentul de fata este faptul ca toate gandurile mele ajung sa se materializeze. Acum cand stau si ma gandesc in urma realizez ca eu am adus in viata mea intamplari nefericite pentru ca in continuu ma gandeam la ele si imi era teama sa trec prin ele.