In esenta

Realitatea este mult mai crunta decat fictiunea.

Imaginatia nu face decat sa te amageasca si cel mult sa te pregateaca

Limitata este in fata realului

Si orice incercare de transpunere

Se izbeste de barierele necunoasterii

Si, implicit, de un inevitabil esec.

………………………………………………..

Salvarea consta in autosugestie

In forta interioara si in capacitatea de a alunga demonii.

In dorinta de a nu privi inapoi

In disperarea de a ramane TU

In fructificarea EU-ului

In descoperirea de sine

In transformarea durerii in arta.

Viseaza!

Indiferent cat de imposibil ar parea si oricat de multe piedici ni s-ar pune, cel mai important este sa NU renuntam la visul nostru. Chiar daca nimeni nu-ti da nicio sansa, chiar daca nimeni nu te incurajeaza, instinctul tau si credinta nu au cum sa nu invinga.

Numai tu stii cu adevarat ce iti doresti si numai tu esti in masura sa iti schimbi viata sau nu. Tot ceea ce facem este sa alegem, incotro sa o luam si care este tinta. Poate altcineva sa-ti insufle un alt vis? Este in stare alta persoana sa te opreasca din lupta ta si sa te ghideze pe alta cale? Eu zic ca nu.

Eu cred cu tarie ca totul se poate indeplini, iar singura conditie este sa iti doresti cu adevarat. Sa te imaginezi acolo si sa crezi ca mai ai un pic pana a deveni totul realitatea ta. Eu nu ma gandesc niciodata la cate obstacole pot aparea, dar ma proiectez in situatia respectiva si ma gandesc cum as proceda.

Oricat de nebunesc ar parea, functioneaza.

In momentul in care ne concentram atentia numai asupra piedicilor, ele nu vor intarzia sa apara. E ca si cum le-ai chema si le-ai incuraja sa apara. Altfel se pune problema cand tinta ta nu poate fi afectata de niste pietricele mici care se ivesc pe parcurs. Daca drumul tau e clar, negresit vei ajunge la destinatie.

Poate parea nerealist, infantil sau chiar nebunesc sa nu iei in calcul si partile mai putin fericite sau neplacute care se pot intampla. Dar taria si ambitia noastra sunt in stare sa treaca peste orice.

Asa ca ai grija ce iti doresti pentru ca atunci cand se va infaptui sa fii in stare sa te bucuri si sa multumesti.

Sa fim mai buni!

Cel mai greu pe lumea asta este sa ramai om, sa faci bine si sa te gandesti si la cel de langa tine. A face rau, a fi invidios, a te razbuna, a rani sunt stari la indemana oricui si foarte usor de indeplinit.

Incercarea este atunci cand esti pus in situatia sa ierti, sa intelegi, sa empatizezi sau sa ajuti. 

De ce atata orgoliu, ca nu ne ajuta la nimic. De unde atata infumurare pentru ca suntem toti la fel cu bune si cu rele. Cat sa ne mai invrajbim ca sa intelegem ca nu ajungem nicaieri? Cum sa cersim pace si liniste cand in urma noastra e numai furtuna?

Sa nu ne mai plangem de ce nu avem, ci sa incercam sa multumim pentru tot ce ni s-a dat.

Sa nu ne mai bucuram de esecul celui de langa noi, ci sa-i intindem mana si sa-l ridicam de jos.

Sa ajutam fara pretentia de a ni se intoarce ceva.

Sa ne ingrijim de sufletul nostru in fiecare zi, pentru ca e cel mai important.

Sa ne hranim cu iubire si sa ne cautam linistea.

CREDINTA

Iubesc speranta

Caci e tot ce mi-a ramas.

Iubesc visul

Ce ma minte ca totul e ca inainte.

Iubesc realitatea

E singura care m-a salvat.

Ma inchin Lui

Ca-mi alimenteaza speranta

Si-mi transforma visul in realitate.

Gesturi care tradeaza minciuna

De ce mint oamenii?

Pe primul loc in clasificarea motivelor pentru care persoanele apelează la minciună s-ar situa evitarea unei pedepse, urmată îndeaprope de obţinerea unei recompense şi protejarea unei persoane care poate fi pedepsită. Evitarea unei ameninţări sau a unui pericol fizic, câştigarea admiraţiei celorlalţi, evitatea unei situaţii dificile sau jenante se numără şi ele printre justificari. Totodata, exista si situatii cand oamenii mint pentru menţinerea intimităţii sau dezvoltarea unei relaţii de putere cu ceilalţi, prin menţinerea controlului informaţiilor.

Minciunile spuse în mod deliberat  sunt o încercare de a face o impresie credibilă şi, prin urmare, persoana în cauză va încerca să evite afişarea oricăror gesturi, inclusiv anumite mişcări, pe care le cred că vor apărea suspecte, de teama de a nu fi descoperit.  Acest lucru poate duce la un grad de rigiditate neobişnuită şi se poate pune problema şi de apariţia fenomenului de inhibare. Gesturile ilustratorii sunt mai puţin folosite ca urmare a importanţei acordate argumentelor de tip verbal, atenţiei deosebite acordate argumentãrii şi, nu în ultimul rând,  necesitãţii de a menţine controlul.